Unele automobile au depășit rolul de simple mijloace de transport și au creat categorii întregi de vehicule. Willys MB, Volkswagen Beetle și Toyota Prius au răspuns unor nevoi complet diferite, dar au influențat decisiv felul în care sunt proiectate și utilizate mașinile până astăzi.
Willys MB și originea SUV-urilor
Numeroasele SUV-uri și vehicule 4×4 de pe șosele își găsesc unul dintre cei mai importanți precursori în Willys MB. Automobilul a fost conceput la începutul anilor 1940 pentru Armata Statelor Unite, care avea nevoie de un vehicul ușor, agil și rezistent pentru misiuni de recunoaștere.
Primele cerințe militare au fost formulate în iunie 1940, înainte ca Statele Unite să intre în Al Doilea Război Mondial. Vehiculul trebuia să transporte militari, ofițeri, curieri și echipamente, să fie fiabil în condiții dificile și să poată traversa rapid terenuri accidentate.
La proiect au lucrat American Bantam, Willys-Overland și Ford. Cele trei companii au prezentat inițial soluții concurente, iar Armata SUA le-a supus testelor. American Bantam a construit primul prototip în doar 49 de zile, după care Willys și Ford au venit cu propriile variante.
Rezultatul testelor a dus la adoptarea unui vehicul cu tracțiune integrală, încadrat la categoria de un sfert de tonă. Modelul standardizat, Willys MB, a preluat elemente de la proiectele celor trei producători și a fost fabricat atât de Willys-Overland, sub denumirea MB, cât și de Ford, sub numele GPW.
Peste 600.000 de exemplare au fost construite în timpul războiului. O parte dintre ele au ajuns la aliați precum Marea Britanie și Uniunea Sovietică prin programul Lend-Lease, iar vehiculele au fost folosite pe fronturile din Europa, Africa și Asia.
Willys MB putea îndeplini mai multe roluri, de la recunoaștere, transport și comunicații până la evacuarea răniților și tractarea unor piese ușoare de artilerie. Performanțele sale au transformat modelul într-un simbol al victoriei Aliaților și într-un instrument esențial pentru militari.
Un exemplar numit „Old Faithful” a primit decorația Purple Heart și a fost retras din serviciu după participarea la mai multe campanii din Pacific. Corespondentul Ernie Pyle l-a descris astfel: „Făcea de toate. Mergea peste tot. Era credincios ca un câine, puternic ca un catâr și sprinten ca o capră. Transporta în mod constant de două ori mai mult decât fusese proiectat să ducă și continua totuși să meargă”.
După încheierea războiului, Willys a fost adaptat pentru utilizare civilă. Primele versiuni CJ, abrevierea de la „Civilian Jeep”, au fost promovate mai ales către fermieri și muncitori, iar evoluția acestei familii a condus, după mai multe decenii, la Jeep Wrangler.
Modelul sovietic GAZ-64 a fost dezvoltat în aceeași perioadă și a fost influențat de informațiile disponibile despre proiectele americane, fără să fie însă o copie directă a lui Willys MB. În timp, conceptul introdus de automobilul militar s-a regăsit în modele precum Land Rover Defender, Toyota Land Cruiser, Mercedes-Benz Clasa G, Ford Bronco și Jeep Wrangler.
Volkswagen Beetle pune Europa în mișcare
Dacă Willys MB a deschis drumul vehiculelor de teren, Volkswagen Beetle a contribuit decisiv la motorizarea în masă a Europei după război. Modelul este cunoscut în România drept „Broscuța”, iar numele Volkswagen se traduce prin „mașina poporului”: „Volk” înseamnă popor, iar „Wagen” înseamnă automobil.
Beetle nu a fost primul automobil accesibil publicului larg. Acest merit îi revine, în principal, modelului Ford Model T, însă Volkswagen a făcut posibilă răspândirea masivă a automobilelor compacte în Europa postbelică.
Proiectul a fost legat de inginerul Ferdinand Porsche și a început în Germania anilor 1930. Mașina, cunoscută inițial sub numele KdF-Wagen, trebuia să fie simplă, robustă și suficient de ieftină pentru familiile germane. În 1938 au început lucrările la o fabrică și la un oraș pentru muncitori, în apropiere de Fallersleben; după război, localitatea a primit numele Wolfsburg.
Primele versiuni foloseau un motor boxer cu patru cilindri, răcit cu aer și montat în partea din spate. Propulsorul de 985 cmc producea aproximativ 25 de cai-putere, iar viteza maximă se apropia de 100 km/h.
Producția civilă de volum nu a mai început înaintea izbucnirii războiului. Fabrica a fost utilizată pentru vehicule și echipamente militare, inclusiv Kübelwagen și Schwimmwagen, construite pe baza soluțiilor tehnice dezvoltate pentru Volkswagen.
În 1945, producția automobilului destinat populației a fost reluată sub administrație militară britanică. Mașina a primit treptat îmbunătățiri, printre care motorul de 1.131 cmc și o transmisie modificată. Primele modele postbelice aveau luneta împărțită în două, denumită „split window”, iar în 1953 aceasta a fost înlocuită cu o lunetă ovală.
Volkswagen Beetle a devenit rapid un reper al mobilității accesibile. În Statele Unite, popularitatea sa a crescut după campania publicitară „Think Small”, lansată în 1959, iar modelul a ajuns să fie asociat cu libertatea de mișcare și cu tinerii, inclusiv cu reprezentanții mișcării hippie.
Producția din Germania s-a încheiat în 1978, însă modelul a continuat să fie fabricat în alte țări, în special în Mexic, până în 2003. Între 1998 și 2011, Volkswagen a comercializat New Beetle, urmat de o nouă generație, denumită simplu Volkswagen Beetle, produsă între 2011 și 2019.
Influența modelului s-a extins asupra pieței automobilelor compacte și accesibile, destinate familiilor cu venituri modeste și cumpărătorilor tineri. Citroën 2CV, Fiat 500, Mini și, ulterior, Renault 5 au urmat aceeași direcție, facilitând accesul la transportul individual în lumea postbelică.
Toyota Prius schimbă propulsia
Toyota Prius a avut un impact diferit: a transformat propulsia hibridă într-o soluție viabilă pentru producția de serie. Lansat în Japonia în 1997, modelul este considerat primul autoturism hibrid produs la scară largă.
Toyota a început proiectul G21 în 1993, iar dezvoltarea efectivă a demarat în 1994. Ideea de a combina un motor cu ardere internă și unul electric exista deja de la începutul secolului al XX-lea, când Ferdinand Porsche proiectase Lohner-Porsche Mixte. Prius a fost însă modelul care a adus această tehnologie în utilizarea cotidiană și în producția de volum.
Prototipul a fost prezentat în 1995, la Salonul Auto de la Tokyo, iar versiunea de serie a ajuns în Japonia în decembrie 1997. Sistemul său combina un motor pe benzină cu un motor electric, urmărind reducerea consumului și a emisiilor.
În anul 2000, Prius a fost introdus în Statele Unite și Europa. Reacția inițială a fost rezervată, însă generația a doua, lansată în 2003, a schimbat percepția publicului prin forma aerodinamică de tip pană, devenită specifică modelului.
Consumului redus și eficienței sistemului hibrid li s-a adăugat un design ușor de recunoscut. Prius a demonstrat că un automobil hibrid poate fi produs în număr mare și utilizat fără compromisuri majore în viața de zi cu zi, deschizând calea pentru numeroase modele similare dezvoltate ulterior.
A treia generație a apărut în 2009, cu un sistem de propulsie mai eficient și un habitaclu mai spațios. Consumul oficial în ciclul european combinat era de 3,9 l/100 km, iar emisiile de dioxid de carbon ajungeau la 89 g/km.
Generația a patra, lansată în 2015, și cea de-a cincea, prezentată în 2022, au adus actualizări importante la nivelul eficienței, performanțelor, designului și tehnologiei. Modelul a devenit cunoscut și în rândul vedetelor de la Hollywood, așa cum se întâmplase cu Mini în anii 1960.
Prin cele cinci generații, Toyota Prius a contribuit la reducerea emisiilor de dioxid de carbon și a schimbat modul în care producătorii și cumpărătorii priveau automobilele hibride. De la vehiculul militar Willys MB la mașina populară Volkswagen Beetle și până la Prius, fiecare dintre cele trei modele a impus o soluție care avea să influențeze industria auto pentru decenii.
